|
Amplasament in Craiova:

"Ion Oblemenco", "templul"
fotbalului oltean.
Universitatea Craiova (Stiinta până în `66) a avut mereu
alturi un public extraordinar, specific sudului. Oricine stie că cei
mai valorosi jucători din toate timpurile ai Craiovei au fost nr.
12 - GALERIA, si nr. 8 - ILIE BALACI.
Se schimbă antrenori, jucători, conducători,
investitori, dar iubirea pentru Stiinta rămâne aceeasi. Echipa care
în anii `80 dădea ora exactă în fotbalul românesc s-a bătut în
ultimii ani la retrogradare. Dar în toată această perioadă care
cuprinde mărirea ti decăderea Craiovei, a rămas constantă doar
iubirea suporterilor.
După marile victorii din urmă cu 20 de ani, zeci de mii
de oameni mărsăluiau prin oras, dezlăntuind carnavalul si oprindu-se
la casa câte unui fotbalist. Totul culmina cu oprirea multimii la
blocul în care locuia Costică Stefănescu. Mama acestuia iesea la
geam si rupea o pâine pe care o arunca suporterilor. Erau ani în
care iubirea pentru echipă se exprima prin prezența cu orice pret
lângă ea. Erau anii în care atât de multi oameni veneau din toată
tara, încât Primăria le oferea saltele să doarmă lângă terenul de
joc.
În 1964, Stiinta promova în divizia A, iar
Stadionul "Tineretului" din Craiova era mult prea mic pentru
numerosii si fanaticii "tifosi" craioveni.
Pe 29 octombrie 1967, cu ocazia meciului
echipelor de tineret ale României si Poloniei (scor 2-2) a fost
inaugurat Stadionul "Central", cu 37000 de locuri, atunci cel mai
mare al vreunei echipe de club din România.
La sfârsitul anilor `60, suporterii Craiovei erau deja
renumiti pentru atmosfera fantastică pe care o creau la fiecare
meci.
"...Când intrau pe teren si din 40000 de inimi se auzea un
urlet: <<Stiinta!>>, adversarilor le tremurau
picioarele si vroiau să se întoarcă la vestiare. Noi eram
gentlemani si le spuneam: <<Poftiti în stadion, după
dumneavoastră!>>", îsi aminteste Zoltan Crisan.
Tot în acea perioadă a luat nastere si fenomenul
suporterilor organizati. Fanii se prezentau la meciuri cu fulare,
steaguri, tobe, confetti, petarde si fumigene. Uluitoarea si
fascinanta galerie a Craiovei a fost prima care a folosit materiale
pirotehnice. Primele petarde din fotbalul românesc au explodat pe
"Central"...
"Într-o săptămână dominată de pregătiri si curiozităti
gravitând în jurul Campionatelor Europene de Box ne-a fost dat să
înregistrăm o veste importantă, care nu se înscrie totusi în aria de
interes amintită. La unul din meciurile de fotbal ale etapei trecute
si-a făcut apariția pe un teren românesc prima petardă. Stirea ne-a
parvenit pe calea undelor radiofonice prin intermediul unuia dintre
cronicarii care asigură săptămânal transmisiunile sportive tocmai de
la Craiova. Atunci ne-a frapat nonsalanta reporterului, tonul usor
amuzat, dacă nu chiar binevoitor, vag patern fată de această
născocire a cinestie cărui spectator ghidus, gelos pe arsenalul
pirotehnic al tifosilor italieni, ori pe pistoalele mortale din
tribunele sud-americane". Articolul îi apartine lui Emanuel Valeriu.
Pe vremea lui Ceausescu se stătea la "a doua", sub stema
asezată în dreptul liniei care marchează centrul terenului. Se
stătea si pe blocurile de lângă Polivalentă. chiar si pe stema cu
sonde si spice de grâu, fără ca partidul să-si dea seama ce
"blasfemie" comiteau băietii care fluturau de zor steagurile
alb-albastre. Era vremea când "Centralul" se umplea de dimineată,
indiferent că meciul era programat să înceapă mult după prânz.
Poporul albastru venea cu mâncare, apă, table si ziare pe stadion,
pentru că trebuia să astepte mult timp până când din tunelul de la
tribuna I îsi făceau aparitia... Antognoni, Passarella, Breitner sau
Rummenigge, Tigana ori Giresse, Briegel sau Filipovici. Ei, adică
oaspetii, care defilează azi la "Eurosport Legends", ieseau primii
de la vestiar ca să se acomodeze cu infernul celor 50000 de voci
care urlau la unison
"Stiinta! Stiinta!". Apoi lumea lua loc pe băncile
de lemn ca să-si tragă un pic sufletul si să pregătească petardele
pentru că urma momentul cel mare... pe teren intra "Campioana unei
mari iubiri".
În 1979,
pe 24 octombrie, după meciul Craiova - Leeds United 2-0 din turul II
al Cupei U.E.F.A., cu 40000 (patru zeci de mii) de suporteri
fanatici ai Craiovei creând o atmosferă fabuloasă, arbitrul acelui
meci, Gianfranco Menegalli (Italia) a declarat: "LA VOI CA LA NAPOLI !"
Galeria anilor `70 se autointitulase AJAX, dar acolo, la
tribuna a II-a, era doar nucleul suporterilor, pentru că la
majoritatea meciurilor din acea perioadă toti spectatorii stăteau în
picioare si încurajau echipa, iar participarea la meciurile din
deplasare devenise o obisnuință pentru numerosii fani ai Stiintei.
În programul pe care Giroudius Bordeaux l-a scos pentru
meciul cu Craiova, antrenorul francezilor declara: "Românii sunt o
echipă tare, cu multi internationali. Nu întâmplător în primul tur
au eliminat Fiorentina. Dar altceva m-a pus pe gânduri. Publicul.
Atmosfera era fantastică. Am asistat la un derby al campionatului
intern, stadionul a fost arhiplin, iar fanii Craiovei crează o
atmosferă sud-americană." Tehnicianul se numeste Aime Jacquet si a
câstigat cu nationala Frantei în 1998 Cupa Mondială...
"Wembley? Nu! Azteca? Nu! San Siro? Nu! Ne aflăm pe
"Centralul" oltean, cu nimic mai prejos, astăzi, decât marile
stadioane ale lumii prin entuziasmul tribunelor pline vârf, prin
ambitia vulcanică. Steaguri si stegulete cu culorile clubului
craiovean, pancarde, baloane multicolore, gata să-si ia zborul spre
înăltimi - întreaga recuzită a marilor spectacole fotbalistice..."
Sportul - joi, 9
decembrie 1982
"...Fericire pe teren. Fericire în tribune. Festival pe
Unirii. Strada principală a Craiovei e inundată de olteni. Cu
steaguri. Cu tobe. Cu trompete! Cea mai bună si cea mai iubită
echipă de fotbal din România a păsit, printr-o dăruire împinsă până
la sacrificiu, în turul IV al Cupei U.E.F.A."
Gheorghe Mitroi,
Scânteia - 9 decembrie 1982, după meciul Craiova - G. Bordeaux
Tot legendarului Stadion "Central", fieful Universitătii
Craiova si martorul marilor performante alb-albastrem i-a fost dat
să mai trăiască o premieră: aparitia primelor bannere din fotbalul
românesc...
"Craiova a fost o gazdă ospitalieră pentru întâlnirea
dintre reprezentativele de fotbal ale României si Austriei.
Tribunele au fost arhipline, festivitatea de deschidere a partidei a
prilejuit momente emotionante (un amănunt inedit si pitoresc: la
intrarea echipelor în teren, pe toată lătimea tribunei a II-a a
apărut cuvântul <<ROMÂNIA>> scris din panouri
tricolore, purtate de spectatori), dar - din păcate - asteptările
publicului (mai numeros, suntem siguri, decât ar fi fost la
Bucuresti) n-au fost răsplătite de factura jocului, nici de
rezultat."
Radu Urziceanu,
"Sportul" - 1972, după meciul România - Austria 1-1
|